Stiri

O nouă carte despre Traian Lalescu

 Jurnal de Caraş-Severin a scris despre lansarea cărţii „Savantul Traian Lalescu (1882-1929) şi cultura Banatului“ scrisă de fostul protopop al Reşiţei, Vasile Petrica. Marţi, 11 ianuarie 2011, am primit la redacţie o scrisoare a marelui savant român, membru titular al Academiei Române, Solomon Marcus. Domnia sa vorbeşte despre Traian Lalescu şi despre cartea dedicată acestuia de profesorul Petrica a cărei lansare „priveşte o problemă esenţială a culturii româneşti“. Astfel, savantul ne scrie că: „În urmă cu doi ani, Editura Academiei Române publica Operele lui Traian Lalescu, în care, pe lângă contribuţiile acestui savant în matematică, îşi găseau loc scrierile sale cele mai importante în domeniul istoriei, finanţelor, filosofiei şi culturii generale. Accentul cădea pe acele opere prin care Lalescu a fost recunoscut drept unul dintre deschizătorii de drumuri noi în gândirea matematică din urmă cu o sută de ani. Recunoscut ca atare în marile centre ştiinţifice ale acelui timp, din Franţa, Germania şi Italia, Lalescu devenea un simbol al acelor cutezători de tipul lui Spiru Haret, Gheorghe Ţiţeica şi Dimitrie Pompeiu, care au avut forţa intelectuală şi morală capabilă să le asigure succesul în condiţiile celor mai înalte exigenţe ştiinţifice“.

„Desigur, din unele texte, ale lui Lalescu sau ale comentatorilor săi, din volumul publicat la Editura Academiei Române, se putea sesiza faptul că acest savant nu   s-a mulţumit să fie un om al cercetării ştiinţifice, s-a vrut şi un om al locului şi al timpului său, pe toate planurile. Raportul său la Proiectul de buget pe anul 1925, monografia sa asupra Banatului şi modul în care l-a adus în atenţie pe Gheorghe Lazăr îl dezvăluiau pe Lalescu drept un om al Cetăţii, care îşi asuma toate marile probleme ale unei societăţi care se afla în dimineaţa deschiderii ei spre lume. Şi totuşi, imaginea rămânea incompletă. Ne convinge de acest lucru cartea profesorului Petrica. Ea vine în continuarea unei activităţi culturale exemplare, ca istoric, teolog şi scriitor. A fost timp de 32 de ani protopop al Reşiţei, a adus în atenţie, prin scrierile sale, câteva mari figuri ale Banatului, ca C. Diaconovici şi M. Ienciu, şi-a atras preţuirea oamenilor, vizibilă şi în proclamarea sa ca „Cetăţean de Onoare“ al comunei Fîrliug, în 2005, al Municipiului Reşiţa, în 2006, pentru ca în 2010 să devină „Cetăţean de Onoare al Caraş-Severinului“. Cu această carte, intrăm în detaliile activităţii lui Lalescu în cele mai variate direcţii: în politică, în Parlament (începând din 1920), din partea Caraş-Severinului, ca participant activ la elaborarea primei Constituţii moderne a României, în 1923, şi contribuind efectiv, în 1924, în colaborare cu astronomul Nicolae Coculescu, la Reforma Calendarului. A fost unul dintre cei care au susţinut, în 1925, ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie. A acordat o atenţie deosebită ridicării economice a Banatului, participând la conducerea Comunităţii de Avere din Caransebeş şi a urmărit pas cu pas problemele de detaliu ale şcolii bănăţene, la toate nivelurile. A contribuit la editarea ziarului „La Roumanie“. Aflăm detalii semnificative despre activitatea care l-a condus pe Lalescu la sprijinul acordat prezenţei româneşti la Conferinţa de Pace de la Paris, pentru apărarea frontierelor Banatului şi apoi, ca membru al Guvernului, ca Raportor la Proiectul de Buget. Cu multă atenţie este prezentată activitatea sa ca fondator al Şcolii Politehnice din Timişoara şi ca profesor acolo, ca prim rector al ei, în anul 1920/1921, punând astfel bazele viitoarei Universităţi din Timişoara, ca participant la activităţile ASTREI, ca iniţiator, împreună cu Episcopul Caransebeşului, Miron Cristea (devenit ulterior Mitropolit primat şi apoi Patriarh al României), al Asociaţiei Culturale a Banatului. De o atenţie specială beneficiază în carte familia lui Lalescu. Matematicianul nu s-a născut în Banat, ci la Bucureşti. Dar tatăl său descindea din comuna Cornea, judeţul Caraş-Severin, şi era foarte ataşat de obârşia sa bănăţeană, ataşament care s-a transmis şi matematicianului. Pe de altă parte, sunt prezentate pe larg relaţiile sale cu cei patru copii, unul dintre ei, poet, preluându-i numele de Traian. În afecţiunea, altruismul şi inteligenţa pe care le-a manifestat Lalescu în calitatea sa de părinte (mai cu seamă în situaţia în care soţia sa murise foarte tânără) regăsim atitudinea pe care a avut-o faţă de familia sa mai mare, aceea a poporului căruia îi aparţinea şi faţă de care se simţea responsabil. Cartea este prefaţată în mod relevant de Rectorul Universităţii „Eftimie Murgu“ din Reşiţa, prof univ. dr. inginer Doina Frunzăverde, iar o Postfaţă a ing. Smaranda Lalescu, nepoata marelui savant (fiică a poetului Traian Lalescu), subliniază fidelitatea autorului cărţii faţă de personalitatea lui Lalescu. Vom adăuga faptul că Smaranda Lalescu a demonstrat, la rândul său, un ataşament exemplar faţă de personalitatea ştiinţifică şi umană a bunicului ei, ajutând cu inteligenţă şi har, împreună cu fiul ei, Traian Popa, la editarea Operelor marelui nostru matematician. Prin cartea de faţă, avem încă o confirmare a modului în care un mare savant poate fi în acelaşi timp un mare om al şcolii, al problemelor sociale şi culturale vitale ale societăţii în care trăieşte. Îi rămâne timp pentru toate, dacă inima îl îndeamnă în acest sens“.

Academician Solomon Marcus

Nota redactiei: Asa cum am aratat mai sus, acest text impresionant apartine domnului Solomon Marcus – Academician si a fost publicat in Jurnal de Caraş-Severin, marti, 11 ianuarie 2011